Ministerul Energiei a lansat licitația pentru un studiu care să analizeze oportunitatea ca statul român să acorde așa-numitele Contracte pentru Diferență, unica metodă prin care investitorii chinezi selectați pentru construcția reactoarelor 3 și 4 de la Centrala Nucleară Cernavodă ar putea fi atrași să investească 7 miliarde euro în proiect.
Contractul de achiziții publice pentru studiul menționat se numește „Dezvoltarea unui mecanism de sprijin de tipul Contracte pentru Diferenţă (CfD) în vederea dezvoltării proiectelor energetice cu emisii reduse de carbon, precum și a unui plan indicativ de adoptare a modificărilor/completărilor legislative și de reglementare necesare implementării mecanismului de tip CfD“ și costă până la 1,2 milioane lei. Depunerea ofertelor a fost pe 6 august, acordarea contractului se va face până la sfârșitul anului.
Contractul pentru diferență a fost soluția agreată de statul român cu China General Nuclear Power (CGN) pentru ca investiția la Nuclearelectrica să poată începe. Înseamnă de fapt posibilitatea subvenţionării unei părţi din preţul de vânzare a energiei electrice pentru producătorii care vor avea acces la această schemă de sprijin. El funcționează prin stabilizarea veniturilor pentru producători, la un nivel de preț fix cunoscut sub numele de „preț de exercitare“ (strike price) stabilit pentru fiecare nouă investiţie.
Astfel, producătorii vor obține venituri din vânzarea de electricitate pe piața competitivă, iar în cazul în care prețul obținut de ei pe piață este sub prețul de exercitare, vor primi o plată reprezentând diferența dintre prețul de referință și prețul de exercitare. În schimb, dacă preţul energiei pe piaţă creşte, iar prețul obținut din vânzarea de electricitate este mai mare decât prețul de exercitare, producătorii trebuie să ramburseze diferența, până la nivelul prețului de exercitare.
Practic, un astfel de sistem asigură investitorul că își va recupera investiția indiferent ce s-ar petrece cu prețul energiei. Pe de altă parte, subvenția va fi achitată, ca și în cazul certificatelor „verzi“ pentru industria regenerabilelor, tot de consumatorii finali. Adică inclusiv de populație. Sigur, studiul comandat de Energie va analiza și cine ar trebui să plătească: consumatorul final ori bugetul de stat, dar concluzia este previzibilă, la fel cum a fost, în 2013, și cea legată de subvenția pentru regenerabili.
Specialişti din Ministerul Energiei din perioada guvernării tehnocrate au făcut anumite calcule de rentabilitate ale proiectului 3 şi 4, în condiţiile ajutorului de stat dat prin contractul pentru diferenţă. Astfel, investiţia de la Cernavodă şi-ar recupera costurile, pe durata de viaţă a reactoarelor, la un preţ-ţintă de 82 euro/MWh, aproape dublu faţă de preţul mediu de tranzacţionare al energiei de azi. Este vorba despre preţul minim de vânzare a energiei electrice, care ar urma să-i fie garantat investitorului prin mecanismul contractului pentru diferenţă. La o durată de exploatare de cel puţin 30 de ani, rezultă un cuantum al subvenţiei de 10 miliarde euro, cu 50% peste ce ar urma să investească chinezii. La acest rezultat am ajuns înmulţind 82 euro cu 1.400 MW capacitate instalată, cu 24 de ore pe zi (reactoarele funcţionează în bandă), cu 30 de zile pe lună, cu 12 luni şi cu 30 de ani. O sumă imensă, cu care statul român, adică noi toţi, ar trebui să contribuie pentru două noi reactoare nucleare, miza declarată fiind securitatea energetică a României.
La Bruxelles e cheia
Dar, mai întâi şi mai întâi, primul pas care trebuie făcut este notificarea la Bruxelles pentru această schemă de ajutor de stat, durata medie a unui răspuns pentru acest tip de speţă fiind de doi ani. Presupunând că, odată stabilită, prin contract, ca fermă, decizia de a investi a chinezilor doar pe baza ajutorului de stat amintit, de aici apar sincopele. UE, mai precis DG Competiton, autoritatea de Concurenţă a Comisiei Europene, acceptă cu greu această formă de ajutor de stat la investiţiile de pe teritoriul statelor membre. Anglia, încă în UE acum trei ani, a reuşit acest lucru – chinezii vor construi mai multe centrale nucleare pe teritoriul său, dar doar după ani de negocieri cu Bruxelles-ul. Or, România nu a negociat încă nimic. Chiar şi cu influenţa şi forţa economică a Regatului Unit, a fost nevoie de un efort logistic şi de lobby enorm din partea britanicilor.
Aproape un deceniu au durat negocierile cu Bruxelles-ul, până când Anglia a primit acordul de a implementa contractele pentru diferenţă, necesare pentru atragerea de investiţii chineze de 26 miliarde lire în grupuri nucleare noi. Dacă Angliei i-au trebuit 10 ani, aproape nu îndrăznim să ne gândim cât ne-ar trebui nouă.
Ce ne-ar rămâne?
Și mai este o problemă, cea legată de suma care ar urma să rămână în economia românească. Dacă asiaticii vor ajunge, în cele din urmă, să se ocupe de această investiție, avantajul pentru economia locală, dincolo de faptul că vom avea un aport suplimentar de 1.400 MW energetici, nu este prea mare. Chinezii lucrează de obicei în străinătate cu un offset de 60-70%, adică două treimi din suma totală pe care o investesc să se întoarcă în China, prin achiziţia de echipamente, consultanţă, salarii. Precedentele guverne au ridicat această problemă, spunând că, pentru România, un astfel de procentaj este inacceptabil. Actualul Guvern nu s-a pronunţat, până acum, în această problemă.
O mulţime de probleme, aşadar, puţine răspunsuri până în prezent. Guvernul Dacian Cioloş, prin ministrul Energiei Victor Grigorescu, impusese un termen-limită: 20 decembrie 2016. Nimic nu s-a întâmplat până atunci, Grigorescu a precizat că lasă această problemă următorului guvern. În prezent, nu mai există niciun termen asumat pentru încheierea contractului între părţi.
Dacă nimic nu e clar în ceea ce priveşte înţelegerea cu chinezii, ce este clar în schimb este că proiectul de extindere a capacităţii nucleare de la Cernavodă cu două reactoare noi a costat până acum foarte mulţi bani, circa un miliard de euro, prin constituirea unei companii de proiect, la care s-au plătit salarii, prin studii peste studii, prin transfer patrimonial de active de la Nuclearelectrica către EnergoNuclear (carcasele de beton ale reactoarelor 3 și 4, realizate pe vremea lui Ceaușescu, echipamente rămase, terenuri). Din acest motiv, proiectul se va regăsi în forma finală a strategiei energetice a României. Care va fi exact forma, nu se ştie.
Centrala nucleară de la Cernavodă are două reactoare de câte 700 MW, dar a fost concepută să aibă cinci, şi a fost pusă în operare comercială în anul 1996.
Contractul pentru diferenta este necesar platii creditelor bancare luate de chinezi pentru finantarea celor 2 grupuri!Nu cred ca Bruxelles va permite Romaniei acest tip de angajament!Anglia e anglia si „Quod licet Jovi, non licet bovi” :)))Oricum alta tara decat China nu se baga, si ramanem fara reactoare nucleare ,astea in functiune trebuie inchise ca si-au mancat zilele,ajungem importatori de energie ca maine!
Reactoarele merg 40-50 ani,nimic neobisnuit aici.Fostul regim a reusit cu ajutorul canadian cred, sa porneasca Cernavoda iar in ultimii ani ati mancat un miliard $ numai pe studii.Va trebuit CE,ani de zile o sa luptati ptr o aprobare ca sa inceapa alt studiu si in timpul asta ramaneti fara curent.Gazul si petrolul sunt foarte scumpe si nici nu mai este al vostru ptr centrale termice,carbunele prost polueaza si ce faceti cand in cativa ani masinile electrice incep sa umple strazile tarii?Se pare ca nu puteti face nimic,rusii au peste cap contracte in toata lumea,americanii nu mai au tehnologia si nu mai pot face o centrala,francezii parca de doua decenii nu mai fac nimic si raman chinezii,dar Bruxelles o sa zica NU si va ghideaza sa puneti ceva soareci in roata din colivie sa generati electricitate.Prostia se plateste,romanilor.
tot in Cotidianul este un raspuns dur al unui reprezentant al Germaniei care nu accepta:https://www.cotidianul.ro/ministru-german-nu-vrem-ca-washingtonul-sa-ne-dicteze-relatiile-cu-alte-tari/ in schimb noi trebuie sa devenim ghiocei, este toamna si ar fi frumos sa ramanem oameni, iar cine nu ne vrea atunci asa sa ne lase, inca nu-i tarziu sa ne alaturam celor de la Visegrad sau sa fim hotarati precum grecii, mai avem un as in maneca…